Știți câți bani a plătit Primăria Sectorului 1 către Romprest din 2008? Am aflat noi. Cifra e amețitoare.

O cifră care, la prima vedere, pare imposibilă. Și totuși, e absolut reală. Reiese din evidențele contabile ale Primăriei Sectorului 1, an cu an, factură cu factură, plată cu plată. Vorbim exclusiv de Sectorul 1 — fără celelalte sectoare ale Capitalei, care au alți operatori și alte contracte. Doar Sectorul 1. Doar acest contract. Doar acești bani.

Iar dacă împărțim suma la cei aproximativ 220.000 de locuitori câți are azi sectorul, înseamnă că fiecare cetățean al Sectorului 1 — copil, bătrân, salariat, pensionar — a contribuit, fără să știe, cu peste 12.600 de lei la veniturile generate de acest contract. O familie cu patru membri? Peste 50.000 de lei. Adică un autoturism nou, doar pentru gunoaiele din ultimii 18 ani.

Dacă mai țineți minte campaniile electorale din 2016 sau 2020, în care ni se promitea că „mafia gunoaielor” va fi învinsă, apoi scandalurile, pungile lăsate cu zilele în fața blocurilor, declarațiile pe Facebook, procesele și executările silite — ei bine, în tot acest timp banii curgeau. Și încă cum.

Tabelul care spune totul: an de an, plată după plată

Iată exact cât a virat Primăria Sectorului 1 către Romprest, an de an, de la semnarea contractului în 2008 și până la 7 mai 2026:

Anul 2020, vârful absolut: paradoxul mandatului Clotilde Armand

Privind tabelul cu atenție, un detaliu sare imediat în ochi. Anul 2020 este vârful absolut al întregii istorii a contractului: 188.354.314,67 lei plătiți. E cea mai mare sumă plătită vreodată într-un singur an pentru salubrizare în Sectorul 1. Mai mare decât în 2018, mai mare decât în 2019, mai mare decât în orice an dinainte sau de după.

Nu este o coincidență că acest vârf cade exact în primul an al mandatului Clotilde Armand — primarul USR ales pe promisiunea fermă că va pune capăt „mafiei gunoaielor”, că va renegocia contractul, că va aduce ordine în salubrizare. În anul în care orașul era cel mai murdar din ultima decadă, în anul în care apăreau zilnic filmulețe pe Facebook despre „mafia gunoaielor”, Sectorul 1 a virat suma record din întreaga istorie a contractului către Romprest.

Cum se explică acest paradox? Foarte simplu: în loc de un demers tehnic, juridic și financiar serios, mandatul Armand a transformat un dosar complex de administrație publică într-un show de comunicare. Iar în spatele showului, banii continuau să iasă din conturile primăriei, ba chiar într-un ritm mai accelerat decât oricând.

50 de procese, popriri și executări silite — bilanțul „luptei” cu operatorul

Pentru cei care au uitat ce a însemnat, în plan administrativ și financiar, „războiul cu mafia gunoaielor”, iată cifrele oficiale, publicate inclusiv în presa centrală:

• aproximativ 50 de dosare în instanță deschise pe parcursul mandatului Armand, în relația cu operatorul de salubrizare;
• contracte cu firme private de avocatură de aproape 1,8 milioane de lei, plătite din bugetul local, doar pentru a susține pozițiile primăriei în aceste procese;
• peste 50 de milioane de lei recuperați de Romprest prin executare silită — adică nu plătiți voluntar, ci ridicați direct din conturile primăriei prin executor judecătoresc;
• popriri puse, în diverse momente, pe banii încasați din piețele Sectorului 1 și pe alte active imobiliare, ceea ce a blocat temporar funcționarea unor structuri publice;
• amenințări publice cu despăgubiri ce ar putea depăși 1,1 miliarde de lei, în cazul unei rupturi unilaterale de contract.

Cu alte cuvinte: 50 de bătălii juridice, aproape toate pierdute. O datorie acumulată care, în loc să fie negociată, a explodat pe penalități și dobânzi. O administrație care a ajuns să-și vadă conturile blocate de executor, în timp ce primarul lansa comunicate triumfaliste pe rețelele sociale.

Diferența dintre a face administrație și a juca administrație se vede aici, în cifre. Un dosar tehnic complex, care cerea juriști, experți, contabili, auditori și o strategie multianuală, a fost rezolvat la nivelul unei pagini de Facebook. Iar costul, suportat de toți locuitorii Sectorului 1, este astăzi vizibil în tabelul de mai sus.

2025 – 2026: serviciu sub standard, monitorizat zi de zi de Poliția Locală

Dacă mandatul Armand a însemnat „luptă în vorbe” și plată record, ultimii doi ani au scos la iveală și o altă față a problemei: nici operatorul nu și-a făcut treaba așa cum ar fi trebuit. În 2025 și în primele luni din 2026, calitatea serviciului prestat de Romprest a scăzut vizibil — pubele neridicate la timp, străzi nemăturate, spații verzi neîngrijite, aglomerări de deșeuri în special în zonele periferice ale sectorului.

Drept urmare, Poliția Locală Sector 1 a stat permanent pe teren, monitorizând zilnic activitatea operatorului. Au fost aplicate foarte multe amenzi și sancțiuni contravenționale pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale: trasee neefectuate, frecvențe nerespectate, intervenții întârziate, deșeuri neridicate. Toate aceste documente — procese-verbale, sancțiuni, rapoarte — au constituit, în paralel, dovezi tehnice solide pentru pașii administrativi și juridici ulteriori.

Asta înseamnă o diferență esențială față de mandatul anterior: nu mai vorbim de comunicate și postări, ci de hârtii oficiale, întocmite zi de zi, care arată concret unde și când operatorul nu și-a făcut treaba. Iar aceste hârtii nu se contestă greu în instanță — pentru că nu sunt opinie politică, sunt constatări la fața locului ale unor agenți publici.

30 iunie 2026: contractul cu Romprest se încheie

Așa s-a ajuns ca, în 2026, Sectorul 1 să-și schimbe complet abordarea. Pe baza monitorizării permanente, a sancțiunilor aplicate de Poliția Locală și a unei pregătiri juridice serioase, primarul George Tuță a reușit ceea ce predecesorul său nu a reușit în patru ani de declarații: încheierea efectivă a contractului cu Romprest.

Consiliul Local Sector 1 a aprobat declanșarea procedurilor pentru încetarea contractului de delegare la 30 iunie 2026, urmând ca serviciul de salubrizare să fie reorganizat printr-o nouă formulă: o companie proprie de salubrizare a sectorului, cu utilaje achiziționate din bani publici și cu tarife transparente. Decizia nu a fost luată pe Facebook, ci în consiliu, motivată juridic, cu documente tehnice, cu o strategie clară de tranziție.

Diferența de abordare între cele două mandate este, până la urmă, lecția întregii povești: contractele dezavantajoase nu se rup cu postări și sloganuri, ci cu hârtii, expertize, sancțiuni documentate și hotărâri de consiliu motivate. Ce nu s-a putut face în patru ani de „război al gunoaielor”, s-a putut face în doi ani de muncă administrativă serioasă.

Pentru cetățean, întrebările care urmează sunt foarte concrete:

• Cine ridică gunoiul de la 1 iulie 2026, când contractul cu Romprest încetează?
• Cu ce utilaje? Cumpărate când și de către cine?
• La ce tarif? Cu ce mecanism de actualizare? Cu ce control public?
• Cum se asigură continuitatea — pentru că Sectorul 1 nu poate rămâne, nici măcar 24 de ore, fără serviciu de salubrizare?

Acestea sunt întrebările la care administrația locală trebuie să răspundă în lunile următoare, public, cu documente. Dar, măcar acum, există un cadru clar în care aceste răspunsuri pot fi date.

Lecția celor 2,78 miliarde

Banii ăștia nu se mai întorc. Asta e clar. Dar întrebarea pe care fiecare locuitor al Sectorului 1 ar trebui să și-o pună, indiferent de simpatia politică, este alta: cum facem să nu se mai repete?

Cum facem să nu mai semnăm contracte pe 25 de ani, pe genunchi, fără mecanisme reale de control al prețului? Cum facem ca, atunci când avem un contract dezavantajos, să-l atacăm cu profesioniști, nu cu postări? Cum facem ca, atunci când operatorul nu-și face treaba, să avem oameni pe teren care să constate, să sancționeze și să producă probe, nu doar declarații pe rețele sociale?

Pentru că povestea acestui contract, dincolo de toate disputele politice, este în esență o lecție administrativă pe care Sectorul 1 a plătit-o foarte scump: contractele proaste durează decenii, costă miliarde și sunt aproape imposibil de reparat ulterior — mai ales atunci când reparația se face prin show, nu prin instanță. Iar costul lor real nu se vede doar în bugete, ci și în trotuarele murdare, în coșurile pline și în încrederea pierdută a cetățenilor în instituțiile lor.

2,78 miliarde de lei. 18 ani. Un contract semnat în 2008. Un singur sector. Și o întrebare care, măcar acum, are în sfârșit un răspuns documentat: știți câți bani s-au dus pe gunoi în Sectorul 1? Iată cifra exactă. Iar de la 30 iunie 2026, această poveste se închide.